Într-o postare de ieri, Sever Voinescu face cîteva comentarii importante şi corecte faţă de proiectul de revizuire a Constituţiei al guvernului şi faţă de revizuire în general. Cîteva dintre acestea: Proiectul guvernului e un punct de plecare, însă unul insuficient. Sînt multe aspecte care rămîn de clarificat. Unul ar fi rezolvarea blocajelor dintre instituţii, de exemplu dintre preşedinte şi premier. Un altul, delimitarea mai clară a puterilor statului în general, un sistem mai bun de control şi echilibru între ele. Statutul complet apolitic prevăzut de actuala Constituţie pentru preşedinte e ipocrit. Drepturile individuale fundamentale trebuie mai clar statuate. În fine, Constituţia are nevoie de reparaţii capitale, nu de peticiri.
Sînt doar cîteva dintre observaţiile binevenite ale lui Sever Voinescu. Faţă de ele, aş avea nişte comentarii: Marea problemă, în momentul de faţă, nu e ce modificări facem, ci cît de realistă este o revizuire semnificativă a Constituţiei în condiţiile unei diviziuni politice şi sociale profunde. Este posibilă crearea unui acord politic decent pe modificări fundamentale (unicameral, schimbarea raporturilor dintre puterile statului etc.) în condiţiile acestei diviziuni, sau singura modalitate posibilă, improbabilă şi ea, rămîne cumpărarea unei părţi a opoziţiei? Apolitismul diafan atribuit de Constituţie preşedintelui este, desigur, utopic. Totuşi, rolul său de mediator e esenţial. Atunci să i se dea mijloacele, spune Sever Voinescu. Aici revenim la problema dacă preşedintele trebuie sau nu să aibă mai multă putere, dar să nu intrăm acum în ea. Dincolo de problema aceasta, statuarea rolului său de mediator e esenţială, cu atît mai mult cu cît el mediază nu doar faţă de partide, ci faţă de societate în general. Utopismul nu prea ajută, e adevărat, dar un preşedinte puternic politizat e un risc pentru o societate atît de instabil