Artistul timişorean a avut 66 de expoziţii personale până acum, fiind considerat unul dintre puţinii sculptori bănăţeni autodidacţi. Povestea artistului bănăţean Constantin Grangure e diferită de cea a altor reprezentanţi ai artelor.

Profil:

Născut: 11.02.1945, Lugoj

Studii: Institutul Politehnica Timişoara - Facultatea de Inginerie Chimică

Experienţă: 66 de vernisaje de-a lungul carierei

Familie: Însurat, trei copii

Povestea artistului bănăţean Constantin Grangure e diferită de cea a altor reprezentanţi ai artelor. De mic ştia că vrea să îşi clădească o carieră în lumea artelor, lucru insuflat de tatăl lui care era tâmplar. Nu a reuşit să descopere dalta şi formele decât după finalul facultăţii, asta pentru că tatăl lui îşi dorea ca băiatul lui să muncească intelectual, nu fizic.

Vroia un trai mai bun pentru el

„Tatăl meu ştia cât de greu îi este lui şi normal că îşi dorea un trai mai bun pentru copiii lui. Am fost trei fraţi şi toţi am ajuns să fim acceptaţi la facultate. Eu am ales ingineria, în timp ce ei au ales vocaţia sănătăţii. Pentru că trebuia să am grijă şi de ei, în timpul liber dintre ore şi seminarii mă concentram pe artă. Era modalitatea prin care puteam câştiga şi eu un leu cinstit”, a spus Constantin Grangure.

Înainte de facultate, sculptorul a mai avut şi alte întâlniri cu frumosul, dar ocaziile au fost ciudate. Un exemplu l-ar reprezenta taberele sportive, unde în pauze obişnuia să citească şi să sculpteze cu dalte cumpărate din banii economisiţi de-a lungul copilăriei.

„Am fost autodidact. Nu pot spune că nu m-au influenţat anumiţi oameni de cultură, dar mai multe am învăţat pe cont propriu. Pe Brâncuşi l-am iubit, dar nu am putut să urmez aceeaşi cale ca şi el. Am ajuns să am 20 de cicatrici pe mână de la toată munca depusă până acum”, adaugă Constantin Grangu