Şi-a început activitatea la Combinatul Victoria şi stabilirea la poalele Făgăraşului i-a deschis apetitul pentru drumeţii. După ce şi-a finalizat studiile universitare la Timişoara, a fost repartizat la combinatul Victoria, unde a profesat 10 ani ca inginer chimist

PROFIL

Născut. 1 iunie 1939, Baja, Ungaria

Studii. Facultatea de chimie industrială din Timişoara

Experienţă. A lucrat la Combinatul Chimic din Arad până la desfiinţare

Familie. Căsătorit, un băiat

„Toată familia eram implicată în activităţile de timp liber şi iubeam natura. Iar apropierea de Făgăraş a fost bine venită”, povesteşte acum inginerul.

Îşi aminteşte că încă din copilărie îl urmărea pe tatăl său, un pasionat al hărţilor şi cartografierilor, cum studia şi aşa a început şi el să studieze hărţi: „Este un fel de moştenire de familie dacă vreţi. Asta mi-a deschis apetitul pentru călătorii de orice fel”.

Făgăraşul, un magnet

Anii petrecuţi la Victoria au fost frumoşi în primul rând din pricina apropierii de munte. „Făceam drumeţii cu familia şi cu prietenii la fiecare sfârşit de săptămână. Îmi amintesc că de multe ori făceam scurte excursii prin împrejurimi chiar şi după ce ieşeam de la muncă. Vara, terminam programul la trei, trei şi jumătate, şi plecam direct în scurte drumeţii”, povesteşte Ioan Ciuliac.

Mai apoi s-a transferat la Combinatul Chimic din Arad, odată cu deschiderea acestuia. „Şi aici, când am venit, au fost zile de muncă infernale până s-a pus treaba pe picioare. Plecam la muncă dimineaţa şi mai ajungeam acasă după două zile. Singura supapă erau tocmai aceste drumeţii”, spune excursionistul care adaugă că a constatat în acea perioadă că după ce merge prin pădure, sau pe dealuri o oră, două, se limpezeşte. „Nu e uşor să depui atâta efort fizic, dar câştigul psihic e unul extraordinar”, mai spune Ioan Ciuliac. @N_