Alexandru Solomon e un artist. Un artist cu o privire de satiric asupra lumii.

Miercuri, 21 aprilie 2010, am văzut la sala Studio din Bucureşti mult discutatul film al lui Alexandru Solomon „Kapitalism - reţeta noastră secretă". Pe unii, filmul i-a supărat. Pe alţii, i-a enervat. Nu puţini au fost cei pe care filmul i-a dezamăgit. Pe mine, filmul m-a amuzat. Pentru că eu am fost la film în ipostaza de simplu spectator.

Să mă explic. Alexandru Solomon e regizor. Drept urmare, înainte de premieră, dar şi după, Domnia Sa a ţinut să ne dezvăluie, în declaraţii de presă şi interviuri, ce a vrut să ne spună prin filmul „Kapitalism - reţeta noastră secretă". Răspândită mai ales în arta şi literatura modernă, mania autorilor - regizori, scriitori, artişti plastici - de a ne explica din punct de vedere teoretic ce-au vrut ei să ne comunice prin opera lor mi se pare atât o splendidă inutilitate, cât şi o imensă prostie. O splendidă inutilitate, deoarece opera de artă comunică prin ea însăşi, în limbajul ei specific, şi, în consecinţă, n-are nevoie de sprijinul autorului. Shakespeare s-a mulţumit să scrie „Hamlet". Nu i-a trecut prin cap, Doamne fereşte!, să ne arate ce-a vrut să spună prin capodopera sa. O imensă prostie, deoarece nu numai criticii de specialitate, dar şi consumatorii pur şi simplu vor fi tentaţi să-şi însuşească producţia prin prisma explicaţiilor date de autor.

Alexandru Solomon a susţinut şi continuă să susţină că filmul e o demontare a felului aparte, absolut original, în care s-a ivit şi a înflorit capitalismul românesc postdecembrist. Strâmbăturile din nas ivite după premieră îşi au rădăcinile în luarea în serios a acestor declaraţii de intenţie. Mulţi şi-au mărturisit dezamăgirea că filmul lui Alexandru Solomon nu dezvăluie în adâncime mecanismul prin care s-au îmbogăţit câţiva dintre semenii noştri. Alexandru Solomon nu e îns