Vinerea trecută, Emil Boc anunţa cu surle şi trâmbiţe că va constitui un grup interministerial care să gândească strategia României pentru construirea automobilului electric.
Este exact ce-i lipsea chelului: tichia de mărgăritar. Într-adevăr sună foarte bine. La fel ca şi băile termale ale ministrului Dezvoltării sau autostrada suspendată a primarului general care va brăzda Capitala de la un capăt la altul.
Dar oare asta aşteptam să auzim din gura unui premier care conduce o ţară răvăşită de criză? Nici vorbă!
Aş fi vrut să aud strategia de restructurare cu adevărat a cheltuielilor bugetare. Puţin peste 36.000 de concedieri, din decembrie 2008 până în februarie 2010, în rândul angajaţilor din sectorul public reprezintă o frecţie la piciorul de lemn. În aceste condiţii, dacă majorarea taxei pe valoarea adăugată, care bate la uşă, va fi aplicată, efectul va fi unul devastator pentru economie.
Aş fi vrut să aud din gura premierului strategia de salvare de la colaps a sistemului de asistenţă socială. În primele două luni ale anului, cheltuielile în acest sector au crescut cu aproape 18% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ajungând la peste 11 miliarde de lei. Este o sumă care practic va fi imposibil de susţinut dacă se va continua în acelaşi ritm. Efectul: presiune tot mai mare pe forţa de muncă activă şi sufocarea companiilor private.
Aş fi vrut să aud din gura lui Emil Boc despre strategia privind îmbunătăţirea sistemului fiscal şi despre predictibilitatea şi stabilitatea acestuia, considerate vitale pentru bunul mers al unei firme.
Aş fi vrut să aud din gura prim-ministrului strategia de ieşire din comă a sistemului sanitar în care oamenii mor din cauza septicemiei provocate de mizeria din spitale.
Aş fi vrut să aud din gura şefului Executivului o strategie coerentă şi realistă privind construcţia de autostrăzi, îna