Verbul se conjuga dureros, strivit intre sute de picioare nerbadatoare din fata Casei de Cultura unde s-a organizat indelung mediatizata Bursa a locurilor de munca.

S-a dus si ea, prietena mea, sa stea la coada pentru un loc de munca. Romanii au morbul cozii. Pe vremea comunismului, stateau pentru o bucata de carne sau cateva oua, si acum stau ca sa fie angajati.

Pe vremea apusa, era obligatoriu sa fii "incadrat in campul muncii" acum te-ai incadra dar "campul" a disparut. A ramas munca zadarnica de a-ti cauta un loc. Chiar daca "locul" iti ofera calificari polivalente - cari bagaje, intocmesti documente de contabilitate primara, raspunzi la telefon, ii duci patronului odrasla la scoala, ii prepari gratare de porc cand are musafiri, ii dai cu aspiratorul, il duci in spate cand se imbata...

La nevoie ii distrezi si nevasta, si catelul si purcelul. All inclusive, ieftin, rentabil, productiv. Oferta nelimitata!

"Se scot peste 500 de locuri de munca", mi-a spus prietena mea. "Cu siguranta imi gasesc ceva. Vezi tu, as vrea sa nu fiu nevoita sa plec din Romania, sa-mi cresc copilul aici". A pornit de acasa entuziasmata, permitandu-si luxul de a consuma un bilet de tramvai, de 1,5 lei, din stocul pe care si l-a facut fiindca a auzit ca se scumpesc.

Nu stiu ce presimtea, de bine, de rau, dar a stat putin si s-a intors atat de dezamagita incat dezamagirea ei nu mai incapea in zgarcita garsoniera in care locuieste.

A gustat din amaraciunea unei realitati falsificate. Cifrele incurajatoare vanturate prin ziare, pe la posturile locale, erau umflate ca bobul de grau de altadata. Apoi, a aflat ca "operatiunea" fusese, de fapt, declansata la nivel national.

Adica, de anvergura. Si a realizat ca era praf in ochii muritorilor de rand. O butaforie prin care li se vinde iluzia ca in Romania s-a deblocat