Suntem într-o ţară în care opt oameni mor zilnic în accidente pe stradă, în care suntem reprezentaţi în Europa de "fata lu’ tata", în care fratele preşedintelui este suspectat că face trafic cu arme, iar criminalii sunt liberi în continuare sau sunt arestaţi doar preventiv şi doar datorită "evocării mediatice"… (citez o judecătoare)...
Suntem într-o ţară în care nu mai sunt sigură că există poliţie şi justiţie, în care îmi este teamă să ies noaptea pe stradă, în care, aproape, îmi este teamă să vă mai spun unde să mergeţi şi ce lucruri frumoase (!) să nu pierdeţi. În această ţară şi în această seară, în care trebuie să scriu, vă mărturisesc, am degetele încremenite! Mi se pare o ipocrizie să scriu despre lucruri rafinate şi stilate. Cum... când... unde...?
"Nu aşteptaţi nimic de la secolul al XXI-lea! Nu veţi primi nimic, căci el aşteaptă totul de la voi" - cât cinism adevărat în cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez. Tinerii noştri ne omoară bătrânii pe stradă..., ce aşteptări, unde trăim, pe ce lume, în ce secol? Voi reda o lecţie de viaţă care mă copleşeşte, o filosofie profundă şi preţioasă, mai valoroasă decât toate "jurnalele" pe care le-aş putea scrie eu vreodată! Sper să folosească celor care nu au citit-o până acum. Mă înclin în faţa lui Paler. Fără cuvinte! Pe curând!
"Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările
