Vă amintiţi de ultimul an de liceu? Întreaga lume era la picioarele noastre, o lume plină de speranţe, vise, priviri cu subînţeles, găşti şi bisericuţe, pregătiri acerbe pentru bac şi admitere!

Aşteptam majoratul de parcă împlinirea celor 18 ani urma sa-mi aducă un certificat de garanţie a vieţii împlinite. N-a fost chiar aşa, desigur, dar îmi voi aduce mereu aminte cu drag de anul în care am împlinit această vârstă şi de senzaţia că nimic nu-mi poate sta în cale, iar dacă aş putea să dau timpul înapoi cred că e una din perioadele pe care mi-ar plăcea să le retrăiesc.

Claudia a trecut puţin peste vârsta majoratului, are 19 ani, şi este elevă în ultimul an de liceu. Are, aşa cum aveam şi noi, aceleaşi preocupări: prieteni, şcoală, bac… Are toată viaţa înainte, şi chiar am putea s-o invidiem pentru asta, noi, ăştia ajunşi la vârsta jobului şi a problemelor curente din viaţa de adult. Nu e cazul, însă!

Din păcate, Claudia suferă de o afecţiune care-i taie aripile: scolioză congenitală. Coloana ei vertebrală este curbată într-un unghi de peste 84 de grade, iar durerile pe care le are sunt cu greu şi numai pentru puţin timp calmate de pastile. Boala ei a debutat la 11 ani şi, din păcate, a avansat şi a tot avansat, în ciuda unei operaţii pe care a suferit-o la 13 ani. Claudia nu s-a bucurat, ca mine, de ieşit la baschet cu gaşca, n-a dansat la Balul Bobocilor şi, cu siguranţă, nici o rochie nu-i poate ascunde coloana deformată:

Nu pot să-mi imaginez ce-i în sufletul ei, ce poate să însemne aşa o deformare a coloanei pentru o tânără de vârsta ei, privirile inerente ale celor care o văd prima dată, fie scormonitoare, fie pline de compasiune (e ultimul lucru pe care vrei să-l vezi în ochii celorlalţi când eşti atât de tânăr!) şi imposibilitatea de a avea o viaţă normală în ciuda speranţelor pe care orice fată de vârsta ei le are!

Şi totuşi, sit