Suma unor asemenea acte de justiţie este injustiţia absolută. Noaptea acestei injustiţii se lasă greu peste destinul României. Tocmai cei care o perpetuează ar trebui aduşi încătuşaţi la judecata Cetăţii.

Dacă justiţia îl va condamna pe judecătorul Florin Costiniu pentru trafic de influenţă şi luare de mită, vom avea tot timpul spre a-l blama. Dacă îl va găsi nevinovat nu ne va ajunge o viaţă spre a repara răul făcut refunzându-i prezumţia de nevinovăţie.

"Vă rog să aplicaţi principiile de drept! Vi-o cer în apărarea justiţiei iar nu în apărarea mea, căci viaţa mea este oricum distrusă." Acestea sunt cuvintele de un incontestabil dramatism adresate de Costiniu completului de nouă judecători ai Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie care urma să hotărască dacă judecarea acuzelor ce îi fuseseră aduse de Parchet trebuia să aibă loc cu inculpatul în stare de arest.

Procurorii au susţinut că punerea în libertate a lui Costiniu ar crea pericol social întrucât ar conduce la tulburarea lăuntrică a unei opinii publice revoltate de faptele imputate acestuia. Cu alte cuvinte societatea îl condamnase deja pe inculpat şi orice gest prin care condamnarea era pusă la îndoială ameninţa liniştea publică. Argumentaţie pe cât de uluitoare pe atât de revoltătoare. (Pseudo)demonstraţie dezvăluind barbaria în care sunt împinşi românii.

Cine este vinovat de o asemenea involuţie care face ca emoţia străzii să se substituie raţiunii judecătorilor, suspiciunea să ia locul probei, sentinţa să preceadă judecăţii, vieţi dedicate ideii de justiţie să fie distruse de furia irezistibilă a unei populaţii care nu mai ştie nici ce este nici unde să găsească dreptatea? Răspunsul este: telejustiţia. Adică o conspiraţie între o mass media iresponsabilă, setoasă de senzaţional ieftin şi o magistratură politizată, incompetentă şi ticăloşită. Această conspir