Începută acum 20 de ani, construcţia ridicată lângă Spitalul nr. 3, un al doilea S200 al Craiovei, ar fi trebuit să fie un spital pentru tratarea persoanelor infectate cu virusul HIV. Însă, e doar „casă“ pentru persoane fără adăpost sau câini comunitari. Spitalul Regional, un alt proiect din Dolj, a rămas şi acesta o idee frumoasă, creionată pe câteva hârtii la Ministerul Sănătăţii.

Colosul părăginit de pe strada Sărarilor din Craiova se întinde pe 3.000 de metri pătraţi, gard în gard cu Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş“ din municipiu. Construcţia a ceea ce acum este doar un „cavadru“ imobiliar a fost începută imediat după revoluţie de către o firmă din străinătate, care voia să facă un spital pentru bolnavii de SIDA. Detaliile exacte ale proiectului par să se fi pierdut pe parcursul celor 20 de ani care au trecut de atunci. Firma din străinătate a dat faliment. Partenerul român al acesteia a dispărut din peisaj, din ce îşi aminteşte dr. Ştefan Popescu, purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Dolj. Altă idee vehiculată de-a lungul timpului a fost amenajarea unui spital de pediatrie ori, potrivit celei mai recente propuneri, a unui spital de pneumologie. În 2002, terenul şi construcţia au trecut din patrimoniul Ministerului Sănătăţii în cel al administraţiei locale, respectiv Primăriei şi Consiliului Local Craiova. Municipalitatea l-a dat în administrarea conducerii Spitalului „Victor Babeş“. De ce nu s-a terminat construcţia în cei 20 de ani de la revoluţie ori de ce nu s-a amenajat un spital, oricare ar fi fost destinaţia? Răspunsul a fost şi este mereu acelaşi: lipsa banilor. Singurele lucrări din toţi aceşti ani au fost cele făcute de muncitorii de la CET II, care joi, spre exemplu, curăţau zonele în care sunt amplasate conductele de termoficare.

Ultima promisiune

Discuţii cu Ministerul Sănătăţii privind pr