Să nu încercaţi niciodată să vorbiţi despre tarele clasei politice, în general, de faţă cu un politician! Indiferent din ce partid provine, indiferent cât de bine v-aţi cântări cuvintele, cât de multe argumente i-aţi aduce, invariabil vă va pune la punct, acuzându-vă că sunteţi rău intenţionat şi tendenţios pentru că generalizaţi. "Haideţi dom'le, vă va spune indignat, că nu suntem toţi o apă ş-un pământ, nu suntem toţi corupţi, nu avem toţi afaceri, nu toţi umblăm cu învârteli şi aranjamente... eu, de exemplu, nu am luat în viaţa mea un leu care nu mi se cuvine şi nu am dat nici un telefon vreunui ministru sau secretar de stat ca să intervin în vreo problemă şi să mă lipesc de o afacere...". Secunda care urmează unei asemenea replici este una de cumpănă.
Dacă în acea clipă nu aveţi lângă picior, printr-o minune, o geantă plină cu documente din care să scoateţi dovezi imbatabile prin care să-i dovediţi omului din faţa dumneavoastră, negru pe alb, că minte cu neruşinare şi că el însuşi se numără printre cei fură sub acoperirea demnităţii publice pe care o ocupă, reacţia cea mai probabilă este că veţi amuţi.
Bunul simţ vă va îndeamna ca în faţa unei asemenea demonstrii de onoare jignită să daţi înapoi şi să vă spuneţi "Da, poate are şi el dreptate, nu or fi chiar toţi nişte ticăloşi - chiar şi matematic este imposibil ca sută la sută să fie corupţi! În mod cert mai sunt şi oameni cinstiţi prin politica asta a noastră şi poate acesta este unul dintre ei..."
Raţionamentul este corect. În nici o ţară din lume nu există corupţie absolută, aşa cum nu există nici onestitate absolută. Însă ce faci într-o ţară în care în 90% din cazuri astfel de replici ofuscate sunt rostite de politicieni care se potrivesc perfect prejudecăţilor şi temerilor noastre? Care exact pentru a face bani şi a se ţine de învîrteli au intrat în politică şi exact cu a
