Eugen Palade, cel care a făcut prima reformă a cărţilor școlare, spune că manualele sunt atât de slabe pentru că lipsesc evaluatorii competenţi.
Un program al Băncii Mondiale îşi propunea să modernizeze cărţile şcolare. Ce s-a întâmplat?
Programul cu Banca Mondială conţinea o parte importantă de pregătire a evaluatorilor de manuale, nu a autorilor. Autorul se ocupă în principal de conţinut, dar manualul înseamnă mult mai mult decât conţinut şi presupune investiţii foarte serioase.
Însă, în 2002, majoritatea covârşitoare a vechilor evaluatori bine pregătiţi au plecat. De fapt, au fost înlăturaţi şi au fost aduşi nişte oameni oneşti, dar care nu aveau mare legătură cu evalurea manualelor şcolare. În prezent, ofertele editurilor sunt supervizate de persoane nepregătite pentru un asemenea proces, selectate pe principiul că sunt „buni profesori", ceea ce este cu totul altceva decât activitatea de evaluare a manualelor; cei mai mulţi dintre evaluatori nu au cunoştinţe aprofundate de curriculum, deci evaluează în raport cu nişte criterii pe care nu le înţeleg deplin.
În fiecare an se retipăresc manuale, însă greşelile nu sunt corectate. Cum explicaţi?
Sunt mai multe motive aici. În primul rând, sunt situaţii când explicaţiile pentru diverse teme sunt făcute folosind cuvinte simple, la nivelul de înţelegere al elevilor, dar dintr-un motiv sau altul sunt interpretate greşit de către profesori sau elevi. În al doilea rând, poate să fie vorba despre tentaţia autorilor de a intra în chestiuni controversate, în care nici ştiinţa nu a oferit răspunsuri ferme, depăşind de multe ori cerinţele programei şcolare. Un alt motiv, şi poate cel mai important, rezidă în modul nefericit în care sunt publicate manualele, care îi rezervă autorului extrem de puţin timp pentru elaborarea propriu-zisă a manualului şi exclude etape foarte importante
