Jean Rotaru (40 de ani) predă fizica la Colegiul Naţional din Iaşi, cu rezultate remarcabile. Elevii pe care i-a pregătit pentru competiţii spun că cel mai mare merit îl are profesorul, pentru că a ştiut cum să le predea materia astfel încât să le placă.

I-au plăcut dintotdeauna ştiinţele exacte, domeniu în care interesul i s-a transmis ereditar. Tatăl său era profesor de fizică, iar mama de matematică. Ştia că avea să fie profesor şi că o să i se potrivească, încă din anii în care era student la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iaşi. Are o experienţă de 16 ani la catedră sau, mai bine zis, în laborator, şi nu dă semne de plictis.

Sunt luni în care lucrează cu olimpicii de dimineaţă până seara. Apoi se duce acasă şi continuă să studieze sau să conspecteze manuale pentru ca a doua zi elevii să primească înformaţia în cea mai eficientă, mai concisă formă. „Nu fac asta foarte des, doar înainte de competiţiile importante, când pregătirile se intensifică. Uneori, după ore întregi în care am conspectat vreo trei cărţi, mă întâlnesc cu elevii care îmi arată aceeaşi prezentare pe youtube, cursuri online de la universităţi străine. Adesea îmi dau seama că şi eu am învăţat multe de la fiecare elev", spune Jean Rotaru.

Nu are nicio îndoială că nu-i lipseşte „materialul didactic" de calitate, adică elevi buni, inteligenţi, pasionaţi. Dintre aceştia, cel cu care a lucrat mult timp şi cu care a avut rezultate excepţionale este Tudor Giurgică-Tiron, proaspăt întors la Iaşi cu aurul de la Olimpiadă Internaţională de Ştiinţe a Uniunii Europene, care a avut loc în Suedia. Ultima medalie nu face decât să confirme statutul lui Tudor drept cel mai bun „fizician" de liceu din ţară.

„Profesorul este foarte important atunci când participi la olimpiade. De el depinde, în mare măsură, felul în care priveşti o anumită materie", spune Tudor, referindu-se la