Guvernul a fost somat la Preşedinţie să-şi respecte promisiunile şi să concedieze o sută de mii de angajaţi. E suficient pentru a opri declinul economic?

Pornind de la obişnuita constatare că angajaţii statului sunt în număr mai mare decât poate duce bugetul de cheltuieli, săptămâna trecută a fost rândul să se facă evaluarea în acest sens tocmai la Preşedinţie. Asta după ce şeful statului a descoperit că disponibilizările anunţate iniţial în instituţiile subordonate ministerelor s-au făcut mai mult pe hârtie. Supraîncărcarea structurilor bugetare a devenit brusc vizibilă imediat după alegerile parlamentare de la sfârşitul lui 2008 şi a devenit din nou evidentă după alegerile prezidenţiale de la sfârşitul lui 2009, semn că între timp nu intrase nimeni în şomaj. Planurile de reorganizare au suprimat 9.000 de posturi în aparatul guvernamental, cu numeroasele sale agenţii şi departamente, dar i-au atins, printre alţii, pe ceferişti şi pe angajaţii unor şcoli din cătune îndepărtate care s-au închis din lipsă de elevi.

E adevărat că şi noul val de şomeri ba s-a îngroşat, ba s-a subţiat în gura politicienilor, după cum a bătut vântul în campania electorală. Iniţial, adică anul trecut, s-a ajuns la un maxim de 300.000 de şomeri proveniţi din sistemul bugetar, pentru ca la "şedinţa de Guvern" de miercuri, de la Cotroceni, numărul să scadă de trei ori. Acest număr, al concedierilor, a fost motivul principal al consultărilor dintre preşedinte şi miniştri, dictate de necesitatea scăderii cheltuielilor publice. De altfel, şi proiectul noii legi a pensiilor, aflat acum în dezbaterea Parlamentului, a fost propus de Guvern sub acelaşi motiv al austerităţii, adică de reducere a pensiilor foarte mari, pentru care nu s-au plătit contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale.

S-a comentat mult pe seama reuniunii de miercuri, de la Palatul Cotroceni. Cel