127 reclamaţii au fost depuse la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmboviţa de la începutul anului. Restul celor care stau peste program şi nu le sunt plătite orele suplimentare nu se îndură să depună plângeri de teamă că îşi vor pierde locul de muncă.

Statul peste program la locul de muncă a devenit un sport extreme, practicat de mulţi dintre târgovişteni, la fel ca şi cel al prestării de servicii fără carte de muncă. 127 petiţii au fost depuse la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmboviţa, de la începutul anului, care privesc munca la negru, neacordarea drepturilor salariale şi nerespectarea timpului de lucru precum şi neplata orelor suplimentare. Numărul celor care stau peste program şi nu le sunt plătite orele suplimentare este, însă, cu mult mai mare. Mulţi dintre aceştia preferă să nu depună reclamaţie împotriva firmei la care lucrează.

„În cazul în care se constată că firma angajatoare nu a plătit orele suplimentare angajatului, atunci se iau măsurile cuvenite împotriva acesteia. Din păcate, însă, nu mereu se poate constata veridicitatea celor spuse de reclamant, mai ales dacă orele suplimentare nu sunt trecute în nicio evidenţă. În acest caz îl îndreptăm pe reclamant spre Instanţă, pentru că noi nu avem puterea de a cerceta”, spune Letiţia Nistor, purtător de cuvânt al Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmboviţa.

Sceptici că patronii ar putea fi „cuminţiţi”

Cum în această perioadă se găseşte cu greu un serviciu, mulţi refuză ideea de a-şi reclama patronul, muncind în aceste condiţii până la epuizare.

„Am lucrat la o firmă de producţie de casete luminoase, panouri publicitare, rafturi etc. Stăteam cel puţin zece ore pe zi, ajungeam să stau chiar paisprezece ore, de luni până sâmbătă şi duminica uneori. Orele suplimentare peste timpul regulamentar de lucru nu îmi erau plătite niciodată, ba chiar nici nu se ţinea o evid