Ponta s-a dus la Cotroceni şi a reuşit să se contreze cu Băsescu din primele minute. Nu zic că Antonescu trebuia să fie acolo pentru niscai vorbe de duh, dar prezenţa la consultările pe marginea A.N.I. mi se părea dacă nu obligatorie, măcar oportună. Din simplul motiv că se cerea certificată, o dată în plus, în faţa preşedintelui şi într-un cadru care atrage atenţia, poziţia faţă de funcţionarea agenţiei.

PSD, campionul absolut pînă acum al problemelor legate de declaraţii de avere şi protecţie a demnitarilor – foşti şi actuali – cercetaţi pentru diverse ilegalităţi, spune că vrea în continuare ca declaraţiile de avere să fie la vedere şi pentru uzul tuturor. Ponta punctează din nou, la capitolul declaraţii cel puţin: nu te costă nimic să vorbeşti, şi de foarte multe ori, asa cum observa Costi Rogozanu cu (poate prea) mult entuziasm, cuvintele te pot duce şi în direcţia acţiunilor.

PNL are aceeaşi abordare faţă de ANI, în schimb o lasă să fie obturată de aparenţa unei ostilităţi exacerbate faţă de preşedinte, căreia îi rămîne prizonier. Preşedintele nu e un factor moderator real şi nu face decît să încerce să capitalizeze de pe urma temelor impuse pe agendă – cam aşa au sunat obiecţiile lui Crin faţă de întîlnirea cerută de şeful statului. Chiar aşa să fie, mă gîndesc că: 1.reafirmarea poziţiei era necesară şi la Cotroceni; 2. era o bună ocazie de a (re)stabili raportul de forţe cu preşedintele. Dacă asta presupunea o poziţie divergentă, cu atît mai bine. Dacă poziţia era aceeaşi, nu-i ruşine s-o recunoşti.

Absenţa poate fi jucată în mai multe feluri. Liberalii nu sînt chemaţi la ordine. Liberalii nu îşi pierd timpul făcînd jocurile preşedintelui. Liberalii rezolvă totul pe calea opoziţiei parlamentare, deci doar în Legislativ, prin luări de poziţie, moţiuni, proiecte de lege. Liberalii nu fac figuraţie la nişte discuţii la care Guvernul a venit