Ieri, mai înspre seară, m-am minunat la lipsa de reacție a celor vizați de operațiunea ”Roșinați-l pe Videanu!” (despre care puteți citi aici). Ea venea în continuarea inerției autorităților avizate (poliție, jandarmerie) care nu și-au trimis vreun reprezentat la acțiune.

După protest ne întrebam chiar care ar fi explicația. De ce pe tot traseul (care a plecat din spatele Teatrului Național din Cluj, a continuat pe Bulevardul Eroilor, Piața Unirii și până în Piața Muzeului) nu am dat peste niciun reprezentant al forțelor de ordine? Bine, în mod normal, nu ar fi avut motive să se afle în zonă. Pur și simplu, de la manifestarea autorizată, participanții au plecat în grup compact pe traseul de mai sus. Pentru o plimbare în grup (chiar dacă grupul e numeros) prin centrul orașului nu e nevoie, totuși, de vreo autorizație specială. Iar ”gălăgia” grupului nu se asemăna nici pe departe cu cea produsă de o coloană de mașini de nuntă cu claxoanele blocate. În România se știe însă că starea de normalitate ridică semne de întrebare.

Singura explicație plauzibilă a fost că s-ar fi așteptat la niscaiva reacții ostile, eventual un scandal, care să justifice prezența lor. Nu a fost cazul pentru că peste tot manifestanții au fost întâmpinați cu aplauze.

Apoi, din nou liniște. Oare chiar să nu fi deranjat pe nimeni protestul? M-am liniștit de dimineață. Când, pe această platformă, am văzut preluată o teză lansată în această discuție de departamentul de PR al RMGC, conform căreia ”Nu ne vindem țara” ar fi o mentalitate anacronică. Așadar, în primul rând, trebuie să remarc că protestul nu a rămas fără ecou.

Apoi, trebuie să fac niște precizări. O altă deturnare a atenției pusă la cale de cei de la RMGC (pentru necunoscători, compania canadiană care vrea să exploateze cu cianuri aurul de Roșia Montană) este teza conform căreia conflictul ar fi între ecologiști și