În memoria lui Arsen Santighian, prieten drag, fiul unor supravieţuitori ai Genocidului Armean
Masacrarea, acum 95 de ani, a unui milion şi jumătate de armeni (bărbaţi, femei, bătrâni, copii) a fost prima experienţă genocidară din ceea ce un istoric american, Robert Gelatelly, numeşte era catastrofelor sociale.
Pentru Hitler, masacrul armenilor (termenul de genocid nu fusese conceput încă), a fost proba că umanitatea uită repede, că nu trebuie să te încurci în reticenţe morale. În convorbirile cu acoliţii săi, Hitler spunea, atunci când explica “necesitatea” exterminării evreimii europene: “Cine-şi mai aminteşte azi de lichidarea armenilor?”
Am primit ieri volumul scriitoarei Angela Furtună intitulat La anul, la Ierusalim, o carte (Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, Suceava, 2009). O carte răscolitoare, care ar merita cunoscută, recenzată, dezbătută. Ilustraţia copertei este datorată marelui artist Devis Grebu.
Reiau acest fragment: „În publicaţia Studia Hebraica a Centrului Goldstein Goren de Studii Ebraice a Facultăţii de Litere din Bucureşti, am găsit în numărul 6 din 2005, un studiu semnat de Felicia Waldman, intitulat „Ce a învăţat Hitler de la Genocidul Armean”. Există o anecdotă care ne este reamintită. Un evreu în vârstă, pe patul de moarte, înconjurat de o mulţime de nepoţi, îşi trăia ultimele clipe de viaţă. Înainte de a-şi da sufletul, bărbatul face semn nepoţilor să se apropie, căci are ceva foarte important să le spună. Cu o ultimă răsuflare, rosteşte: Să aveţi grijă de armeni… şi închise ochii.
Nepoţii, nedumeriţi, întreabă pe rabin ce a vrut să spună bunicul cu aceste cuvinte. Rabinul, înţelept, le explică: dacă evreii nu-i vor proteja pe armeni, după ce vor fi ei exterminaţi, va veni rândul evreilor.
Candidatul prezidenţial Barack Obama a declarat în campanie că,