„Apu", cum îl ştiu toţi, a colindat toată ţara la volan, a condus autobuze, iar de zece ani este şofer de taxi.

Gyorgy Kertesz (67 de ani) este cunoscut în tot oraşul ca „Apu", echivalentul în maghiară al cuvântului „tată". „Mai mult din glumă au ajuns colegii mei să-mi spună aşa. Când m-am pensionat, am zis să fac un ban în plus şi m-am făcut taximetrist cu acte în regulă", îşi aminteşte el. În timp, şi clienţii lui fideli au ajuns să-i spună aşa. „Am să ajung să uit cum mă cheamă în buletin, de aceea port mereu actele la mine", glumeşte bărbatul.

Văzând cât succes are porecla, omul şi-a „branduit" şi maşina. „Numărul de înmatriculare vine de la prenumele soţiei, iar alături am trecut frumos şi «APU»", explică Gyorgy Kertesz, care spune că serviciul îl menţine tânăr. „Zilnic mă trezesc la ora 4.00. După o jumătate de oră sunt pe traseu. Am clienţi care se trezesc şi ei cu noaptea în cap şi pe care trebuie să-i duc la autogară ori la aeroport", spune taximetristul. „Nu-mi place să stau de pomană. Când nu sunt la volan, nu-mi găsesc locul. Vremea trece greu când nu lucrez, şofatul este o plăcere de când mă ştiu. Nu am avut niciun accident până acum", se laudă el. „Uneori, pentru 40-50 de lei lucrez de dimineaţă până seară. Dar nu-mi pare rău. Şofatul mă ţine în putere şi nu mă lasă să îmbătrânesc", afirmă taximetristul.

Respectul, cheia succesului

„Apu" spune că în taximetrie, la fel ca în orice altă meserie, secretul pentru a-ţi păstra clienţii stă în corectitudine. „Dacă vrei respect, trebuie să înveţi să îl şi dai. Văd la şoferii mai tineri cum se poartă uneori cu clienţii şi-i mai sfătuiesc ce să schimbe. De exemplu, cât aş fi eu de bătrân, mă dau jos din maşină să deschid portiera unei doamne sau să-i ajut pe clienţi când au bagaje", arată Gyorgy Kertesz.

Cel mai des, „Apu" stă în parcarea din faţa Spitalului J