Solicitările de autorizare a unor culturi modificate genetic au crescut, în ultimii ani, în România, pentru că majoritatea cererilor de acest fel au fost aprobate. Astfel, suprafaţa pe care a ajuns să se cultive plante agricole modificate genetic s-a extins, Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic atrăgând atenţia că situaţia tinde să scape de sub control, companiile de profil având o influenţă tot mai mare. În cazul multor culturi OMG, mai mult sau mai puţin experimentale, se mizează pe faptul că informaţiile de acest gen ajung destul de greu la public. Astfel, puţini ştiu că în Timiş sunt numeroase locaţii unde există aprobări de principiu, date în avans, până în 2014, pentru cultivarea de porumb modificat genetic.

Noi solicitări de autorizare

În contextul în care a crescut numărul solicitărilor de autorizare de culturi modificate genetic în România (chiar săptămâna trecută, şapte astfel de solicitări fiind supuse atenţiei Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului), Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic – o structură neguvernamentală care doreşte mediatizarea riscurilor adiacente autorizării unor astfel de culturi –, susţine că se constată o creştere alarmantă a suprafeţelor de testare, care ajung până la 10.000 de metri pătraţi pe câmp de testare, lucru care nu se justifică din punct de vedere al utilizării în scop ştiinţific a respectivelor culturi.

Reprezentanţii Centrului mai spun că printre culturile de plante modificate genetic, pentru care se solicită autorizare în România, „se numără controversatele varietăţi (sau combinaţii ale acestora) de porumb modificat genetic MON810 si NK603 care afectează sănătatea mamiferelor la nivelul inimii, glandelor suprarenale, sistemului homeopatic, rinichilor, ficatului şi organelor de reproducere”.

Conform Centrului de Informare asupr