„Podoaba rece a vieţii", expoziţia müncheneză alcătuită de sasul Ernest Wichner, un apropiat al scriitoarei, documentează viaţa privată şi politică a Hertei Müller, insistând asupra relaţiei sale cu Grupul de Acţiune Banat, gruparea literară a minorităţii germane care a năşit-o literar pe artistă.
„Nu ştiu de ce suntem aici", spunea undeva Wittgenstein, „dar sunt aproape sigur că nu pentru a ne simţi bine." Expoziţia „Podoaba rece a vieţii", care se foloseşte, în titlu, de o sintagmă extrasă din opera scriitoarei, lasă să se întrevadă o percepţie asemănătoare: viaţa este o „podoabă", o favoare făcută fiecăruia dintre noi; dar una rece, ostilă, care nu ne face neapărat fericiţi.
Fotografii din arhiva personală a scriitoarei
Expoziţia de la Literaturhaus din München, alcătuită de Ernest Wichner, un apropiat al scriitoarei, sas emigrat în Germania în aceiaşi sumbri ani '80, este un eveniment, în primul rând pentru că Herta Müller a pus o graniţă dură între viaţa sa privată şi cărţile sau luările publice de cuvânt; lucru de înţeles la cineva a cărei intimitate a fost în repetate rânduri violată de prezenţa ubicuă a unei Securităţi care, în vizitele sale secrete în casă, lăsa câte o urmă ostentativă a „inspecţiilor" - un chiştoc în scrumieră, un tablou luat de pe perete. Este, deci, cu atât mai remarcabilă această expoziţie care scoate la iveală fotografii din arhiva scriitoarei, a familiei sau a prietenilor - Herta Müller la 18 ani, într-o fotografie desprinsă parcă de pe un panou de absolvire din provincie, sau, ceva mai târziu, făcând baie alături de prietenii săi din Grupul de Acţiune Banat; o altă imagine ne-o arată pe scriitoare într-o cameră din centrul de tranzit de la Nürnberg, călare pe stinghia unui pat supraetajat, privind peste umărul soţului la ceea ce pare a fi o ilustrată.
Dincolo de aceste imagini care aruncă o lumi
