Ingeniozitatea aleşilor locali pare să nu aibă frontiere. După ce primari precum cel din Arad au inventat taxa pe câine, spre disperarea broscuţelor ţestoase şi a albinelor, care se simt discriminate, alţi primari, precum cel al comunei clujene Feleacu, au decis să demonstreze faptul că asfaltul poate avea şi alte întrebuinţări decât astupatul gropilor. Drept urmare, pe un drum de ţară, „pavat" cu pietriş şi mult praf, a decis să toarne asfalt. Nu un covor de asfalt, ci nişte praguri rutiere. Pe drumul de pământ din Vâlcele, sat care aparţine comunei Feleacu, acelea sunt singurele urme de asfalt, menite să limiteze viteza maşinilor care circulă prin sat, în aşa fel încât localnicii să nu mai înghită tot timpul norii de praf stârniţi de şoferi. Şi asta, de parcă gropile de pe drum ar fi permis şoferilor să circule cu viteză mare.

Astfel, primarul din Feleacu a dat dovadă de o creativitate neobişnuită pentru un primar de comună. Decât să asfalteze un drum şi să elimine astfel norii de praf, el a decis să potenţeze distrugerile cauzate maşinilor care trec prin sat. Nu de alta, dar mersul pe jos este mai sănătos decât mersul cu maşina. Ingeniozitatea aleşilor locali pare să nu aibă frontiere. După ce primari precum cel din Arad au inventat taxa pe câine, spre disperarea broscuţelor ţestoase şi a albinelor, care se simt discriminate, alţi primari, precum cel al comunei clujene Feleacu, au decis să demonstreze faptul că asfaltul poate avea şi alte întrebuinţări decât astupatul gropilor. Drept urmare, pe un drum de ţară, „pavat" cu pietriş şi mult praf, a decis să toarne asfalt. Nu un covor de asfalt, ci nişte praguri rutiere. Pe drumul de pământ din Vâlcele, sat care aparţine comunei Feleacu, acelea sunt singurele urme de asfalt, menite să limiteze viteza maşinilor care circulă prin sat, în aşa fel încât localnicii să nu mai înghită tot timpul norii de praf stârniţi