- Editorial - nr. 533 / 26 Aprilie, 2010 De cand lumea si pamantul, taranul roman isi procura cele necesare traiului de zi cu zi, dar si resurse financiare pentru cumpararea de teren agricol, animale, case, asigurarea unei zestre pentru fete de maritat, intretinerea pruncilor la scoli inalte etc., prin vanzari de animale in targurile mari de tara, randuite a fi organizate in orase sau comune in fiecare anotimp. Principiul economiei de piata privind stabilirea pretului de vanzare, de cerere si oferta, a functionat dintotdeauna, cu multa vreme inaintea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Astfel, numai acolo, in targ, reuseai sa afli cu adevarat valoarea unui animal, nu cum se procedeaza la ora actuala, cand, un samsar cu cravata la gat si geanta diplomat in mana dreapta, cu Mercedez negru second-hand, calca ulitele satelor dupa o prealabila documentare privind ofertele de animale; bate la poarta taranului si intreaba daca are un tauras sau un porc de vandut. Daca i se confirma, imediat ofera un pret de mizerie daca este refuzat, fara sa mai ofere nimic, pleaca mai departe la alte case. In aceeasi zi, sau a doua zi, nu mai tarziu de doua _ trei zile, vine un alt samsar si ii ofera crescatorului de animale, un pret mult mai mic decat cel dintai, motivand ca oferta de animale este foarte mare, iar cererea de la abatere foarte mica. Derutat omul, strans cu usa, ajunge sa-si vanda vita din batatura la un pret derizoriu. La ora actuala armata de functionari publici, pentru a-si justifica lefurile prin agentiile si ministerele din Bucuresti, in numele "Uniunii Europene", care nu mai poate de dragul taranului roman, vine cu fel de fel de proiecte, vezi doamne, in sprijinul crescatorilor de animale si a administratiei publice locale. De pilda, saptamana trecuta Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor a initiat un proiect de ordin al presed