Ministerul Sănătăţii şi Comisia de acreditare a spitalelor dau vina pe o semnătură, nu se ştie cu precizie a cui, şi pe subfinanţare. Oricum, ce mai contează, din moment ce problema infecţiilor intraspitaliceşti nu are soluţie, fie ea şi românească? Legea educaţiei pare şi ea fără viitor, chiar dacă sindicatelor, profesorilor, rectorilor şi clientelei transpartinice nu le va reuşi în totalitate boicotul. Ac de cojocul ei va avea Adrian Năstase, care promite că atunci când PSD va reajunge la guvernare (posibil în 2012), „va desfiinţa Legea Funeriu“. PNL se angajează să-i dea o tovărăşească mână de ajutor. Dar ce importanţă mai are eşecul previzibil al oricărei tentative de schimbare? Cine mai are chef şi timp să se zbuciume pentru marile cauze şi principii, când criza economică pare scăpată din hăţuri de Cabinetul Boc? Acesta este principalul mesaj care se transmite. Puterea să-şi vadă de treaba şi incompetenţa ei în gestionarea economiei, iar noi, politicienii şi „reţeaua“, să ne vedem de a noastră.

În linii generale, chiar asta se întâmplă. În timp ce Guvernul Boc este depăşit de situaţie, reţeaua contraatacă pe alte linii. Şi Boc chiar este depăşit de situaţie: pe de o parte, nu este capabil să ia şi să ducă până la capăt deciziile de reducerea cheltuielilor şi a aparatului bugetar, aflându-se sub o dublă presiune: cea a sindicatelor şi a clientelei, ceea ce măreşte şi sărăcia pe fondul crizei şi grevează România pe termen lung, menţinând lipsa sistemică de reformă. Pe de alta, este mânat de la spate dinspre Cotroceni să legifereze în zonele sensibile (salarii, pensii) sau încremenite în proiecte vetuste (sănătate, educaţie, Constituţie). În mod evident, nu poate face faţă ambelor provocări, la care se adaugă, iată, cele venite dinspre deciziile Curţii Constituţionale şi dinspre opoziţia iraţională făcută de liberali. Aici merită observat că liderul PSD,