În fiecare dimineaţă, în centrul localităţii Ineu se întâlnesc două autobuze. Unul care duce copiii români la şcoala din Botean, un sat învecinat, şi altul care aduce copiii romi din Ţigănie la şcoala din sat. Acesta este rezultatul a cinci ani de programe şi finanţări consistente de la UE şi de la Ministerul Educaţiei pentru desegregarea romilor.
Cei cinci ani de programe şi de investiţii ce însumează zeci de mii de euro, din fonduri PHARE şi din bani de la Ministerul Educaţiei, destinate integrării romilor din localitatea Ineu, Bihor, au avut următoarele rezultate concrete: românii din şcoală au plecat să înveţe în satele învecinate, profesorii din şcoală sunt în război permanent şi au schimbat 4 directori, iar romii din Ţigănie şi-au îmbogăţit vocabularul cu un nou cuvânt: discriminare.
DIN INTOLERANŢI, PREA TOLERANŢI
În jur de 15 copii aşteaptă, la ora 8:00 dimineaţa, în staţia din centrul Ineului să vină rata. Sunt toţi români sau maghiari, iar părinţii i-au retras de la şcoala din sat. Raluca e clasa a II-a. A făcut clasa I la doi paşi de casă, dar părinţii au decis că i-ar fi mai bine la şcoala din Botean. "Nu era bine la şcoala din Ineu. Mereu gălăgie, dezordine. Nu puteam învăţa. În pauze era cel mai urât. Mă mai îmbrânceau unii copii, îmi vorbeau urât şi mă mai şi băteau", povesteşte timid. Acum se trezeşte la 6:30 în fiecare dimineaţă, aşteaptă autobuzul şi merge 3 kilometri până la Botean. Un alt elev în clasa a VII-a s-a mutat la începutul acestui an şcolar. Îi era teamă că nu va fi suficient de bine pregătit pentru a intra la un liceu bun în Oradea. "Ai mei au vorbit cu directoarea să ia măsuri, să se desfăşoare normal orele la Ineu, dar li s-a răspuns că e treaba lor dacă decid să mă mute". La clasele a V-a şi a VII-a din Botean jumătate din elevi sunt din Ineu.
De fapt, autobuzul românil
