Turcia are 72 de milioane de locuitori cu o vârstă medie de 29 de ani, cu 60% din populaţie sub 35 de ani şi cu o evoluţie demografică favorabilă. În ultimii opt ani, noua administraţie de la Ankara a corectat deteriorarea economico-socială din trecut şi a asigurat o creştere economică remarcabilă. Plasată într-o regiune de mare importanţă strategică, aproape de Europa, Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Caucaz şi Africa de Nord, Turcia a devenit o putere regională redutabilă. În 2009, recunoscând importanţa ţării, nou alesul preşedinte american Barack Obama a decis să facă prima vizită oficială în străinătate la Ankara.

Partidul Justiţiei şi Dezvoltării a venit la putere în urma alegerilor din 2002. Primul ministru Recep Erdogan a atenuat secularizarea strictă a societăţii impusă în trecut de militarii turci şi, fără să promoveze fundamentalismul, a permis restabilirea identităţii musulmane a turcilor. Ceea ce a creat sentimente favorabile faţă de Turcia în celelalte ţări predominant islamice. Premierul Erdogan şi ministrul de Externe Ahmet Davutoglu au fost primiţi cu braţele deschise în ţările arabe, la Teheran şi în statele islamice din zona Mării Caspice.

Relaţia cu UE

Tratativele de aderare a Turciei la Uniunea Europeană, începute în 2004, s-au împotmolit în ultimii ani din cauza unor divergenţe aparent inflexibile în problema Ciprului, din motive culturale, sociale şi religioase şi mai ales din cauza ostilităţii făţişe a unor lideri europeni în frunte cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Frustraţi de tergiversarea tratativelor, liderii de la Ankara, în declaraţiile lor, au diminuat importanţa aderării la UE. Fiind un coridor vital pentru exportul de hidrocarburi din Asia Centrală şi din bazinul Mării Caspice spre Europa, Turcia are o importanţă strategică deosebită pentru UE. Premierul spaniol José Luis Zapatero, care şi-a asumat preşedi