27 aprilie 1990: ziua în care Ion Iliescu îi invită pe "Golanii" din Piaţa Universităţii să stea acolo şi să "fiarbă în suc propriu" a fost şi ziua în care Frontul Salvării Naţionale a organizat propriul miting: o contramanifestaţie la care participanţii şi-au exprimat sprijinul necondiţionat pentru Ion Iliescu.
Desfăşurat în faţa Academiei Militare, mitingul organizat în această zi de FSN a fost o imagine în oglindă, perfect opusă Pieţei Universităţii: Ion Iliescu a fost eroul invocat cu insistenţă, ca unică speranţă pentru România postdecembristă. A fost o adunare populară imensă, la care numărul de participanţi l-a egalat pe cel al "Golanilor". Un miting în cursul căruia Dumnezeu însuşi a fost invocat pe post de agent electoral al Frontului Salvării Naţionale.
"ŞTAMPILA PE TRANDAFIR"
27 aprilie 1990, o zi mohorâtă de vineri, în cursul căreia cerul înnorat a scuturat asupra Capitalei mai multe rafale de ploaie. Cu toate astea, manifestaţia din Piaţa Universităţii continua la fel ca în zilele trecute: oamenii adunaţi acolo cântă, scandează lozinci, spun rugăciuni îngenuncheaţi pe asfaltul ud.
În acelaşi timp, pe platoul din zona Academiei Militare încep să se adune simpatizanţii FSN. Şi chiar dacă vremea era destul de urâtă, în jurul prânzului, şi acolo se adunaseră în jur de 30.000 de oameni. Acolo, la fel ca în centru, se cântă şi se scandează lozinci, toate de sprijin al Frontului şi al lui Ion Iliescu personal.
Pornind de la faptul că semnul electoral al FSN era trandafirul, simpatizanţii au scandat, minute în şir, "Ştampila pe trandafir este al libertăţii gir". Dar şi "Iliescu nu ceda, muncitorii toţi te vrea". Plus catrenul: "Iliescu nu uita, Te votăm cu toţii, Ca să moară de necaz Leneşii şi hoţii". Iar dacă în primele luni ale anului, angajatele de la APACA afirmaseră sus şi tare
