Loviţi de o cruntă boală care i-a ţintuit pe viaţă în scaune cu rotile, soţii Mănescu sunt astăzi exemple de reuşită.

Condamnaţi de epidemia de poliomelită din 1956, soţii Mănescu nu s-au dat bătuţi şi luptă pentru visul lor, fiind modele atât pentru cei de seama lor cât şi pentru tineri.

Mihaela şi Vasile au lăsat boala pe planul doi şi „au îndrăznit" să-şi facă un drum în viaţă. S-au cunoscut la Facultatea de Cibernetică din Bucureşti.

„Ne-am încrucişat privirile în cantina facultăţii. Era foarte frumoasă cum este şi acum iar apropiindu-ne i-am cunoscut şi celelalte calităţi: fată muncitoare şi extrem de inteligentă", spune Vasile Mănescu.

Deşi Mihaela este din Botoşani iar Vasile din Piteşti, aceştia au venit în Focşani în 1981, prin repartiţie guvernamentală.

„Primul meu serviciu a fost ca inginer la oficiul de calcul de la Fabrica de Confecţii. După aceea am lucrat împreună la oficiul de calcul de la CUP, unde Vasile era şeful meu, până în 1998, când ne-am pensionat conform unei legi speciale", povesteşte Mihaela Mănescu.

Şi-au deschis propria afacere

Specialişti în calculatoare, cei doi soţi nu s-au mulţumit cu statutul de pensionari, astfel că şi-au deschis propria afacere, din care reuşesc să-şi completeze veniturile cât să ducă o viaţă decentă.

„Facem programe, softuri de calculatoare, aplicaţii, depanări, vindem tehnică de calcul personalizate pentru soft. Clienţii noştri care optează pentru soft cer şi o configurare specială a calculatorului", ne spune Mihaela, care ne mărturiseşte că de când cu criza afacerea este menţinută pe linia de plutire.

„Sunt şi expert contabil, meserie care se pretează la situaţia mea, aşa că îmi rotunjesc veniturile şi de aici", precizează Mihaela Mănescu.

Motociclul, piesa de rezistenţă

Vasile Mănescu spune că nu s-ar fi descurcat dacă nu ar fi avut motocicleta co