Scriam cu ceva timp în urmă despre un oraş mort, un oraş în care au mai rămas doar cei ce nu au mai avut încotro. Scriam despre Brăila. Batalioane de pensionari, bugetari depersonalizaţi şi bande întregi de indivizi care vântură în lung şi-n lat şoselele.
Acum mă văd nevoit să rectific. Brăila nu este un oraş mort. Brăila NU este un ORAŞ. Brăila este o colonie putrefactă, o fosilă urât mirositoare, un cadavru prin măruntaiele căruia scormoneşte cine vrea şi cine nu vrea. Instituţiile care reprezintă Brăila la nivel social nu mai există decât din punct de vedere formal. Nu există administraţie, nu există autoritate poliţienească, nu există angrenaje publice capabile să reacţioneze la ofensivele infracţionale. Cu o chitanţă de mână poţi lua şi pământul de sub clădirea Primăriei, trebuie doar să-ţi treacă prin cap.
Recentul caz de "retrocedare" a Pieţei Concordia deschide perspective uluitoare. Dacă o mare piaţă din centrul oraşului este luată pur şi simplu, atunci orice este posibil, absolut orice. Să nu vă miraţi dacă, într-o bună zi, veţi fi opriţi la intrarea pe Calea Călăraşilor şi obligaţi să daţi câte 10 lei. O să întrebaţi de ce. O să vi se explice că unul, Gigi parcă, şi-a recuperat pământul de sub artera principală a Brăilei. Apoi vor apărea revendicatori care vor dori pământul de sub blocurile unde locuiţi. Sau, într-un weekend însorit, sediul Poliţiei, Consiliul Judeţean şi Casa de Pensii vor fi mutate pe câmp. Aria, cu timpul, se va extinde: se va pune stăpânire pe drumul spre Ialomiţa, ori spre cel care duce în Buzău. Nu ştiu dacă din Dunăre a mai rămas ceva, dar sunt aproape sigur că va fi acoperită în cele din urmă. Vrei să te uiţi la ea? Dă şi tu un ban şi se rezolvă.
Iniţiativa DAPT, intitulată "Jos mâinile de pe oraşul Brăila", are pentru mine un aer de roman cavaleresc. Pare mai mult o chestiune de onorabilitate, iar din p
