„Bombele atomice se coc in fabrici, minciunile curg de prin difuzoare, dar pamantul se roteste in continuare in jurul soarelui si nici dictatorii, nici birocratii, oricat de mult ar dezaproba acest proces, nu pot sa il impiedice.”
George Orwell
In orasul asta de o uratenie certa a venit in sfarsit primavara. Deasupra blocului de peste drum, eternizat in stadiul de constructie, si-a aprins florile albe un castan urias. Mirosul de maruntaie al canalului din vecinatate a fost coplesit de aroma feroce a doua tufe de liliac inflorite. Nu-i naluca si nici poezie ca vad din ce in ce mai des perechi de adolescenti incolacindu-se pe sub ruinele Lipscanilor si in ungherele imputite din pasajul Victoria. Sunt frumosi de rup uratenia din jur si constatarea ca a venit primavara e aiuristic de evidenta. Mai putin lor...
Le-am citit cartile si le respect talentul si inteligenta. Sunt atent la opiniile lor si banuiesc ca sunt doar unul printre alte cateva zeci de mii. Cum nu in fiecare luna apare o noua carte semnata H.R.Patapievici sau Mircea Cartarescu, le citesc saptamanal textele publicate in Evenimentul Zilei. Dar acum o fac din ce in ce mai greu.
Cand nu scriu despre politica, cei doi intelectuali descriu o societate macelarita, o hecatomba deprimanta in care singurul gest rational ar fi sinuciderea. Adevarul obiectiv a disparut din Romania, minciuna anchilozeaza tara, valorile sunt rasturnate cu susul in jos, Bucurestiul e locuit de oameni bolnavi cu trupuri diforme si ochii tristi, mafia ne controleaza statul, pe care oricum il devastam noi insine, desi traim vremuri de pace. Scoala scoate generatii de analfabeti, civilizatia cartii se scufunda, iar tinerilor nu li s-a furnizat un lucru, un ideal pentru care sa merite sa traiasca. Reintors din Germania la Bucuresti, din primele zile iti vine sa te spanzuri. Toate aceste fraze s
