Este o soluţie închiderea infractorilor minori în penitenciare? Afectează încarcerarea dezvoltării lor ulterioare şi reintegrării în societate? Care sunt soluţiile alternative la detenţie? Comunică unele cu altele organismele implicate în educaţie, prevenire, integrare şi reintegrare socială? Au fost problemele ridicate în dezbaterea publică "Reintegrarea socială a minorilor şi a tinerilor infractori" organizată de Sectorul Reintegrare Socială din Penitenciarul Poarta Albă în parteneriat cu Centrul de Informare ONU România, în aula Bibliotecii Judeţene Ioan N. Roman din Constanţa, la sfârşitul săptămânii trecute.
O concluzie a dezbaterii a fost că "privarea de libertate ar trebui să fie ultima pentru care se optează şi pentru o perioadă cât mai scurtă de timp" - Cristina Bălan, Centrul de Informare ONU. Un argument pentru aceasta aducând şi lectorul Ioan Durnescu, Universitatea Bucureşti, şi anume, închisoarea influenţează în mod negativ recidiva, conform studiilor făcute pe 300.000 de deţinuţi din toată lumea. De aceea, "închisoarea ar trebui să-şi propună doar incapacitarea infractorilor periculoşi".
Au fost enumerate de reprezentantul Asociaţiei Reforma Justiţiei Penale şi alternativele la închisoare: ordine de îngrijire, orientare şi supraveghere; probaţiune; munca în folosul comunităţii; penalităţi financiare, compensaţii sau reparaţii; ordine de tratament; ordine de participare la activităţi de grup sau alte activităţi similare; ordine de încredinţare în familii substitut, în comunităţi sau alte aşezăminte educaţionale.
Dezbaterea a evidenţiat şi importanţa comunicării, acum inexistentă, între serviciile de asistenţă socială, cabinete de psihologie şcolară, ONG-uri şi serviciile de reintegrare din penitenciare, atât pentru prevenirea delincvenţei juvenile, cât şi pentru reintegrarea socială a foştilor deţinuţi, dar şi corelar
