Poate aţi auzit deja povestea misionarului şi a ananasului. E una adevărată şi plină de învăţături folositoare pentru cine are “urechi de auzit”. Mi-am amintit povestea asta în timp ce parcurgeam o ştire despre conflictul dintre BOR şi un om de afaceri din Sibiu. Varianta scurtă a poveştii: Un misionar american a hotărât să meargă la un trib din Papua Noua Guinee, împreună cu soţia sa, pentru a duce mesajul Evangheliei în locuri în care niciun creştin nu mai trăise. Cei doi şi-au încropit o casă în apropierea tribului şi au început munca. Au interacţionat cu localnicii, i-au învăţat diverse lucruri, au construit o clinică şi le-au acordat asistenţă medicală, au început să înveţe limba şi s-au familiarizat cu obiceiurile. În timp ce făceau toate aceste lucruri, misionarii încercau să le vorbească băştinaşilor despre Dumnezeu. Toate ar fi fost bune şi frumoase dacă nu ar fi apărut o problemă. Populaţia tribală suferea de cleptomanie cronică. Respectul pentru proprietatea privată nu exista în trib şi furtul era un mod de viaţă. Curând, misionarii au început să îşi vadă hainele purtate de băştinaşi, deşi aceştia nu purtaseră haine niciodată. Au rămas treptat fără periuţele de dinţi – pe care le-au recunoscut pe post de podoabe înfipte în nasurile oamenilor -, ochelari, vase, tacâmuri şi alte obiecte casnice. Nu puteau face nimic împotriva maniei generale, iar localnicii refuzau să se lase convinşi de vorbă bună. Prin multe momente neplăcute au trecut misionarii care erau pândiţi la tot pasul de hoţii băştinaşi. Grădina de ananas, plantată şi îngrijită cu greu, era prădată de hoţi încă înainte ca fructele să se coacă. Au încercat să îi convingă să se lase de furat prin toate mijloacele care le erau la îndemână, de la argumente logice la ameninţări. Nimic nu funcţiona. Până într-o zi când misionarii şi-au dat seama că nu au sorţi de izbândă. Aşa că au decis să se roage şi