La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj trebuie să treci prin foc şi sabie. Cum fondul de împrumut, depozitat într-o cămăruţă prăfuită e ridicol de mic şi cam rar găseşti o carte utilă, eşti nevoit să apelezi la fondul care se poate consulta doar în sala de lectură. Pentru această procedură ai nevoie însă de nervi tari şi mult timp de pierdut, ceea ce nu prea ai când ştii că susţinerea lucrării de licenţă bate la uşă.

Într-o primă etapă trebuie să cauţi prin catalog să vezi ce titluri te interesează. Buba este atunci când ai nu numai o bibliografie fixă ci te interesează şi alte cărţi din domeniu, care la prima vedere par folositoare (după titlu, autor, etc), dar nu poţi să afirmi asta cu siguranţă fiindcă trebuie mai întâi să le răsfoieşti. Dar nici nu poţi să visezi că poţi să îţi alegi singur cărţile pe care să le consulţi în sală, cum ar fi normal de altfel într-o bibliotecă universitară şi cum am văzut prin străinătate, dar şi în Cluj, dar la centre culturale care nu aparţin de Babeş bineînţeles. Aşa că eşti nevoit să alegi cinci titluri care par relevante. Se pot împrumuta doar cinci o dată, asta chiar dacă tu ai nevoie doar de câteva pagini din fiecare. Procedura durează aproximativ 10 minute.

După ce ai ales trebuie să completezi fişe de cerere. Pe fiecare fişă trebuie să scrii de două ori informaţia necesară ( autor, titlu, cotă, numele tău, codul de la permis, numărul locului, etc). Încă 10 minute pentru că trebuie să le şi verifici, dacă omiţi ceva, nu mai primeşti cartea.

După ce completezi, predai fişele şi mergi în sala de lectură. Pe uşă scrie clar că doar după 50 de minute de la predarea fişelor ai dreptul să mergi să ceri socoteală dacă nu ai primit cărţile. Timpul mediu e cam de o jumătate de oră, uneori mai mult depinde de cât de multă lume e la bibliotecă. Vreme în care te rogi ca volumele să fie relevante pentru ceea ce