Campania „Oraşul de vis”, o iniţiativă a evz.ro, rămâne pentru câteva zile pe malul stâng al Dunării. Locuitorii urbei se laudă cu istoria locală, dar nu ezită să vorbească şi despre lipsuri. Sursa: Agerpres

Când intri în Brăila, dinspre Lacul Sărat, peisajul nu diferă cu nimic de cel oferit de oricare alt oraş din Muntenia: o fostă zonă industrială acum dezolant de singură, cu câteva blocuri muncitoreşti unde antenele parabolice se deschid ca florile în soare, un drum care indică direcţia Centru şi, din loc în loc, câte o căruţă.

Semnele modernităţii apar nu peste mult timp: mall-ul oraşului şi alte centre comerciale. Însă, odată ce pătrunzi în inima Brăilei, imaginea se schimbă radical. Ochiul călătorului are parte aici de un real melanj de cochetărie în pas cu vremurile şi tradiţionalism.

Dincolo de cartierele care nu se deosebesc de cele ale altor oraşe, mai degrabă conservatoare decât cosmopolite, urbea de la mal de Dunăre surprinde prin aerul boem al străduţelor înguste şi clădirile încărcate de poveste din centru. Brăilenii se mândresc cu istoria şi tradiţia lor milenară şi spun că nicăieri nu au fost mai prieteni românii, turcii, armenii, evreii, grecii şi lipovenii, ca în oraşul de pe malul stâng al Dunării.

Lecţia de politeţe

Pe nea Octav l-am întâlnit în părculeţul de vis-a-vis de Teatrul Maria Filotti, o altă mândrie a Brăilei. Vremea însorită de afară, răcoarea şi umbra copacilor l-au adus pe bancă pentru a citi presa. Nu ne-a permis să ne adresăm cu „domnule”: „Pe mine mă cunoaşte toată lumea. Nu se vorbeşte la noi cu „domnule”. La cei 57 de ani ai săi, toţi petrecuţi la malul Dunării, bărbatul spune că anii de glorie ai oraşului s-au dus, iar cea mai mare problemă este acum siguranţa cetăţenilor.

„E mai bine de când cu primarul ăsta. E tânăr şi are mai mult chef de muncă. Dar tot mai sunt m