La aproape 100 de ani, învăţătorul citeşte ziarul fără ochelari şi are o sănătate de fier. Secretul lui? Ponderarea.

Jovial, pus mereu pe glume şi cu o sprinteneală de invidiat, Traian Ghinescu este perfomerul unei vieţi în care şcoala şi copiii au ocupat mereu primul loc.

S-a născut în 1912, în satul Ciochina, din judeţul Ialomiţa, dar se consideră un fiu al Prahovei pentru că aici a învăţat şi şi-a desfăşurat aproape întreaga activitate didactică.

Este ultimul supravieţuitor al generaţiei sale. "Eram 36 de elevi în clasă şi toţi am fost profesori sau învăţători. Eu eram al treilea în clasă la învăţătură, dar, pentru că ceilalţi s-au dus, pot spune acum că sunt primul", spune cu umor dascălul.

A fost bibliotecar la Asociaţia Învăţătorilor Prahova, a predat opt ani în satul Doina Cândreni din Bucovina, a luptat patru ani pe front, ca vânător de munte, iar din 1945 şi până la pensie a fost învăţător, director şi profesor de geografie şi muzică în satul prahovean Corlăteşti.

"Fruntaş" în alfabetizare

Chiar şi comuniştii i-au recunoscut meritele, acordându-i titlul de "fruntaş în muncă la alfabetizare".

"Fiind la ţară, foarte mulţi oameni nu aveau carte. Am reuşit să-i aduc în clasă şi să-i determin să înveţe să scrie şi să citească. Şi măicuţele de la mănăstirea Ghighiu veneau în căruţă la şcoală.

Dacă ar fi să-i adun, copii şi adulţi, ar fi câteva mii", spune cu mândrie învăţătorul.

Pentru a-i învăţa mai uşor geografia, de exemplu, îi punea pe copiii să-şi imagineze că vor să meargă de la Ploieşti până la Iaşi şi să încerce să spună toate localităţile prin care ar fi trebuit să treacă.

Tot datorită lui, şcoala din satul Corlăteşti a fost renovată, dotată şi ridicată la standarde foarte bune de educaţie. Şi acum, în fiecare lună, fără abatere, trece pe acolo.

În viaţa personală, este foarte mândru