Există moda, în ultima perioadă, să mergi să-ţi faci analizele, intervenţiile chirurgicale etc. în străinătate. Asta, desigur, dacă ai cu ce... Pe de altă parte, tot în ultima perioadă, s-a tot vorbit şi este deja o realitate exodul medicilor spre aceeaşi străinătate, care nu mai e deloc aşa neagră... cum zicea balada. Revenind la exodul medicilor, cine şi de ce pleacă, aşadar, din ţară şi mai ales cine rămâne?! Se presupune că, mai mult decât în orice altă meserie, talentul personal şi harul - nu-i aşa? - trebuie să dubleze cunoştinţele din facultate. Şi, iarăşi, că mai mult decât în orice altă meserie, tocmai pentru că este vorba de viaţă şi de moarte - la propriu - din şcoală, absolvenţii trebuie să iasă cu un nivel cel puţin satisfăcător de cunoştinţe, măcar de primă mână, şi, chiar şi atunci când nu e vorba de talent sau har, medicul să fie totuşi capabil să "citească", spre exemplu, o ecografie. Se presupune...

Şi iată cum ar arăta "cronica prescurtată" a unei ecografii şi, în fond, a întregului sistem de medicină din România. Să presupunem că te trezeşti într-o bună dimineaţă cu o durere în zona abdomenului, persistentă de ceva vreme. Şi te hotărăşti să-ţi faci o programare la o policlinică. Fără pile, fără intervenţii. Alegi un medic, plăteşti şi mergi să expui problema.

Două doctoriţe - una medic internist, cealaltă ginecolog, chemată în ajutor de colega, exponente ale şcolii de medicină de acum câţiva ani buni, cu evidentă experienţă în domeniu - încep să-şi dea cu părerea, după un control de rutină. Ar putea fi o anexită, dar nu e foarte sigur, ar mai putea fi o problemă la colon - "Doamne fereşte!" - sau, ultima părere, o problemă de digestie apărută în urma faptului că ai trăit până la treizeci de ani şi n-ai învăţat să mesteci cum trebuie etc.

Urmează o lecţie despre mestecarea corectă şi bolul alimentar. Sugerezi