La începutul lui 1990, încă circulau monedele şi bancnotele "epocii de aur". Arătau la fel, numai valoarea le scăzuse şi tot avea să scadă. Pe româneşte, cu aceeaşi sumă de bani puteai târgui de prin pieţe o cantitate mai mică de produse ca pe vremea "odiosului şi a sinistrei".
Capitalism, capitalism, dar nici chiar aşa, se plângea a jale un gazetar al României Libere care a semnalat fenomenul sub forma unei pastile intitulate "Chestiunea zilei". Ajuns la cumpărături a remarcat că piaţa geme de ridichi de lună şi de ceapă verde, vândută de ţărani sub formă de legături. "Deloc.... impresionante ca mărime", a scris cumpărătorul după ce le va fi măsurat din ochi. Iar ce îl revolta şi mai şi era preţul: orişice legătură de ceapă, indiferent de mărime şi aspect, costa fără excepţie 5 lei.
"Reamintim celor ce desfac în pieţe trufandale de primăvară că există şi monede de 3 lei şi de 1 leu, scria cu năduf cronicarul. N-ar fi rău ca între iniţiativele particulare să-şi facă loc şi o reducere de preţ. La trufandalale amintite şi, de ce nu, şi la alte produse. Doar stabilirea preţului pe piaţa liberă se bazează pe cerere şi ofertă." Pasămite muşterii se găseau, iar cererea era mai mare ca oferta, de vreme ce în buzunarele ţăranilor comercianţi zornăiau mai mult monede de 5 lei.
Tot banii îl preocupau şi pe Aurel Pop din Satu Mare. Nu să-i aibă, cum s-ar crede. Griji simbolico-estetice îl munceau. Încă din 1984 propusese ca pe faţa unei bancnote să fie imprimat chipul lui Avram Iancu. În 1990 a revenit cu propunerea, revizuită şi îmbunătăţită: pe faţă - Avram Iancu, pe verso - o scenă din timpul Revoluţiei decembriste. Ministerul Finanţelor a discutat ideea şi a trimis-o mai departe spre aprobare la Banca Naţională. Care n-a zis ba, dar nici nu s-a grăbit să schimbe banii din România numai la propunerea sătmăreanului.
Bancno
