Articolul din Money Express. Scris puţin înainte să se întîmple toată nebunia cu ANI. Un soi de utopie. Ce-ar fi sa stim totul unul despre altii, din punct de vedere financiar?
Tot citim scandaluri cu Google Buzz, Facebook și alte forme de dezinhibare socială pe net. Principalul reproș: fragilitatea unor date intime, corespondență, fotografii. Pare o cale fără întoarcere. Ceea ce deschide mintea către alte utopii.
Oficialii Google anunțau că mai multe guverne le‑au cerut informații suplimentare despre anumiți cetățeni și că celebrul motor de căutare e cenzurat într‑o formă sau alta în 25% din țările în care activează. S‑a spus deja: drumul către anularea intimității pare unul lin și fără mari obstacole. E doar o chestiune de timp până vom începe să știm cam tot despre toți, și nu cele mai flatante detalii. De aici începe utopia.
Ce‑ar fi să știm câți bani avem fiecare dintre noi? Câte taxe mai avem de plătit? Câți bani are șeful nostru, compania la care lucrăm? Câți bani au prietenii noștri, câte proprietăți, câte datorii, rate? Când vorbim de violarea intimității, ne gândim în primul rând la fotografii, filmulețe compromițătoare, trecutul nostru erotic sau „vicios“. De ce nimeni nu se gândește la o altă dimensiune a intimității, acea latură esențială în jurul căreia s‑a construit conceptul așa cum îl știm: proprietatea. Dreptul la proprietate, la acumulări bănești, la confidențialitate financiară, iată adevărații stâlpi ai vechii ordini ai intimității. Ce s‑ar întâmpla dacă acești piloni s‑ar prăbuși?
Întâi și întâi, e greu de crezut că vor cădea prea curând, acolo e ultima redută. Ba chiar se poate constata întărirea confidențialității în ce privește banii și circulația lor.
Pe de altă parte, cel mai puternic om de pe planetă, Barack Obama, ataca frontal problema paradisurilor fiscale și a secretului bancar de tip elvețian (și nu o fă
