Ma intreb daca exista cel putin o persoana care sa isi imagineze, chiar si de-ar sti ca isi provoaca si isi induce halucinatii la marginea paranormalului, ca in Romania, la 20 de ani de la Revolutie, vom trai ziua in care sa vedem prima victima a lustratiei. In ce ma priveste as putea sa pun pariu ca nu va exista asa ceva. Oricate eforturi am facut, oricata infuzie de imaginatie bolnava mi-am introdus, nu am reusit sa ma iluzionez ca voi prinde clipa in care sa putem striga: Ecce homo lustratus!
Dupa cinci ani de la nasterea proiectului Legii Lustratiei, cand Mona Musca inca nu fusese deconspirata, dar initia primii pasi spre adoptarea unei legi a lustratiei, s-a intamplat minunea. Proiectul legii a primit raport favorabil din partea comisiilor juridica si pentru drepturile omului din Camera Deputatilor, fiind sustinuta de liberali si democrat liberali. Drumul pe care Legea il mai are inca de strabatut il descoperiti aici. PSD, normal, s-a zburlit din toate puterile, varful de lance si opinie al social democratilor, Ion Iliescu, numind-o o initiativa “de esenta stalinista”. Nici mai mult nici mai putin.
Daca Iliescu ne-a obisnuit cu teoria sa, potrivit careia cine nu este cu el este un scelerat, un element disturbator sau doar huliganic, in privinta celorlalti reactiile sunt putin neasteptate. Dincolo de faptul ca nu am auzit pe nimeni care sa salute acest prim pas, nici din politica, nici din societatea civila sau presa. Toata atentia s-a concentrat pe pacaleala generala cu ANI, o institutie ramasa si fara obiect si fara subiect si fara instrumentul cercetarii. O prostie inca in viata, fluturata de dragul si spre bucuria celor inca neprihaniti.
Daca va mai intrebati de ce nu a vibrat nimeni asa cum v-ati fi asteptat (poate) la “primul pas in lume” al Legii Lustratiei, trebuie sa nu uitam ca, in cazul in care Legea va deveni vreodata functionala,
