Spre deosebire de antibiotice, care pot fi eficiente în cazul mai multor tipuri de bacterii, antiviralele sunt ţintite pe anumite tipuri de virus. HIV/SIDA, herpesul, hepatitele B şi C şi gripa pot fi tratate cu ajutorul unor medicamente antivirale ţintite. Folosite incorect, acestea pot crea rezistenţă la tratament.
Majoritatea infecţiilor de natură bacteriană beneficiază de tratamente eficiente, existând o gamă foarte variată de antibiotice, atât ţintite pe anumite tipuri de microbi, cât şi cu spectru larg, adică utilizate în distrugerea mai multor bacterii. În ceea ce priveşte infecţiile virale, doar o parte dintre acestea pot fi tratate eficient cu ajutorul unor medicamente antivirale.
Iar acestea sunt realizate ţintit, fiind benefice doar împotriva anumitor virusuri.
O altă diferenţă între antibiotice şi antivirale este că acestea din urmă nu omoară microbii, aşa cum fac medicamentele ce tratează infecţiile bacteriene. Dimpotrivă, antiviralele nu fac altceva decât să inhibe dezvoltarea şi răspândirea agenţilor patogeni în organism.
Virusurile, dificil de distrus
Infecţiile virale sunt mai dificil de tratat decât cele bacteriene, deoarece virusurile se multiplică în interiorul celulelor vii ale corpului nostru, cărora le dau peste cap metabolismul în favoarea lor. Rolul medicamentelor antivirale este de a opri multiplicarea virală prin inhibarea activităţii unor enzime specifice implicate în sinteza acizilor nucleici, fără a perturba însă celulele normale ale corpului. Tratamentul antiviral poate fi folosit atât în cazul în care infecţia există, cât şi în scop profilactic.
„În momentul de faţă există medicamente antivirale pentru tratarea imunodeficienţei umane (SIDA), hepatitelor B şi C, herpesului zoster, herpesului simplex şi gripei. Însă trebuie ţinut cont de faptul că nu toate cazurile de astfel de infecţii pot fi tratate c
