Intre un drum alaturi de prietena mea spre tara ceaiurilor, Bernschutz&co si o manichiura de zile sau seri mari.. mai degraba, ascultam incantata cu volumul la maxim (spre disperarea “doamnei”) un CD cu cele mai cunoscute piese semnate Cher. Mi se trage din vremuri indepartate pasiunea pentru cucoana in cauza, nu pot sa stau precum o batuta in cuie cand aud “Belive” ,”Walking in Memphis” sau ”If I could turn back time”, ma ridic sa dansez instant.
Ascultand-o pe stimabila si mult prea operata Cher, mi-a venit ideea acestui text, am priceput hops-tzops ca toti avem niste cantece care ne plac in mod special, piese fara moarte, partituri incantatoare, de care ne leaga ba amintiri, momente placute, mai putin placute, priviri speciale, pasiuni…
Nu cred ca exista femeie care sa nu fi plans dupa o despartire pe ritmurile “acelei piese” sau nu exista cuplu care sa n-aiba “piesa noastra” (cel mai mult ma amuza Gogu, cand il intreb care e piesa lui favorita, imi raspunde cantand ”Ti-am dat un ineelll mare cat inima taaa”-de ce-i place cantecul acesta asa tare, parol daca pricep, fiindca nu e asa o capodopera…)
As putea sa continui, cu “piesa pe care am dansat prima oara” sau “cantecul adolescentei” ori ”dansul de la nunta” sau “melodiile astea le ascult pana cand surzesc”.
Piesele noastre favorite, cantecele care ne plac sau chiar cele fara de care (exagerand putin) nu putem trai, spun, la fel ca si hainele, cartile, filmele sau mancarurile preferate- despre noi. In lipsa cunoasterii de om, cred ca stiti deja asta, ne putem face o idee despre cine e si cum e (la suprafata doar, fireste) afland si ce gen de muzica asculta sau ce carti citeste.
Se spune ca romanticii asculta jazz si blues, temperamentalii se dau in vant dupa rock sau muzica latino-americana, tinerii- se stie deja sunt pasionati de muzica noua, fitosii (exista si specia asta) baga r
