Trecem, in Romania, printr-o criza de bani... in banci? In aparenta da. in realitate nu. Comunicatul de marti al Bancii Nationale, privind indicatorii monetari in luna martie 2010, fata de februarie, aduce semnul plus in creditarea neguvernamentala. O crestere mica, de numai 0,1 la suta... dar o crestere si nu o scadere.

Bani sunt. Bancile romanesti inregistreaza cifre ce indica o lichiditate adecvata. Dar creditarea reporneste greu.

Bani gheata?! In banci?! Cum de nu dau navala companiile si populatia insetate de credite?... Lucrurile se petrec ca in lanturile de mari magazine. Ati vazut: rafturi care gem de marfa, puzderie de cumparatori, dar preturile sunt sus si fiecare cumpara numai cat il tine punga. Ai senzatia ca marfa nu se mai termina niciodata. La fel e si in banci. Creditul continua sa fie scump si cei ce au nevoie de bani sunt indemnati sa masoare de noua ori inainte de a solicita un imprumut.

Bancile fac verificari la sange. Vremea "romantismului bancar", din anii 2004-2008, a trecut. Cine nu-si poate proba capacitatea de plata nu primeste credit. Un rationament valabil, in egala masura, pentru companii si pentru populatie.

Bancile, avand bani, ar vrea sa acorde credite. Inclusiv pentru locuinte. Cele doua programe "Prima casa" le-a trezit apetitul. Totodata populatia n-a uitat ca numai prin imprumuturi bancare pot fi rezolvate problemele locative sau pot fi achizitionate bunuri de consum. Dar cererea de credite nu creste. Cat timp dobanzile active sunt prea sus, companiile si populatia (in buna parte) vor fi descurajate sa solicite imprumuturi.

Pretul creditului este stabilit pe piata monetara. Banca Nationala a dat semnalul scaderii dobanzilor, dar raspunsul la acest semnal vine cu incetinitorul. Importanta insa e si o alta unitate de masura: bonitatea. Posibilitatea unei persoane sau a unei familii de a acoperi, cu garan