Doamnele de peste 40 de ani încearcă să ţină pasul cu cele aflate încă la prima tinereţe. „Are 40 de ani şi nu-şi arată vârsta!“ Asta ar vrea să audă tot mai multe femei care au intrat în a patra decadă de viaţă.
Augustina are 42 de ani, o fetiţă de trei ani şi e divorţată. Lucrează în contabilitate şi are un program relativ lejer, după cum spune ea. Mai sunt zile când e obligată să stea până târziu la serviciu, dar, în general, încearcă să-şi facă timp. Pentru copil, dar şi pentru ea. A fost mereu o tipă cochetă, a avut grijă de greutate, a fost întotdeauna atentă ca faţa să nu-i trădeze vârsta. Acum pune chiar mai mult preţ pe înfăţişare ca altădată.
„Te trezeşti într-o bună dimineaţă şi-ţi dai seama că nu mai ai 30 de ani. Brusc, vezi că ai riduri, că tenul tău nu mai e la fel de luminos, iar dacă ai fost obişnuită să fii mereu la modă, să arăţi bine şi să întoarcă lumea capul după tine, mai că pici în depresie", spune Augustina zâmbind amar.
„Mi s-a întâmplat şi mie să trec prin asta şi chiar nu mi-a fost uşor. Iar acum, că viaţa m-a încercat şi am şi un divorţ în spate, mi-e şi mai greu", adaugă ea. Dar se consideră o femeie tare şi nu vrea să se vadă pe faţa ei că viaţa a încercat-o. E convinsă că doar dacă îşi va păstra „aspectul comercial", după cum glumeşte ea, va reuşi să-şi refacă viaţa. Poate chiar lângă un bărbat mai tânăr, având în vedere că cei de vârsta ei sunt, în marea lor majoritate, căsătoriţi.
De două lucruri îi este teamă şi recunoaşte asta cu jumătate de gură. „Nu vreau ca fiica mea să ajungă să mă privească de parc-aş fi anacronică; e de-ajuns că am făcut-o «la bătrâneţe». Şi nu vreau ca tinerii din jurul meu să se uite la mine cu acel soi de respect pe care-l datorezi unei persoane în vârstă."
Iar pentru a scăpa de aceste temeri, Augustina face eforturi. De voinţă şi financiare. Merge la sală, face tratamente fac
