Prin această punere în scenă, Felix Alexa a încălcat cutumele legate de spectacolele cehoviene. Montarea sa nu e lungă şi plicticoasă, ca o după amiază călduroasă la moşia unui personaj cehovian, ci alertă şi destul de scurtă, deşi nu a tăiat decât foarte puţin din text. (Aşa spune el şi noi îl credem pe cuvânt până ce vom vedea spectacolul).
Cum a fost întâlnirea ta cu domnul doctor Anton Pavlovici Cehov?
Înainte de toate, vreau să spun că „Livada de vişini" e primul Cehov pe care îl pun în scenă şi e, de departe, cel mai subtil şi mai muzical text pe care l-am montat vreodată. E vorba de muzica interioară, de armonia ritmurilor dinlăuntrul piesei. (În spectacol noi vom avea şi o muzică minunată compusă special de Alexander Bălănescu). Sigur că ştiam textul, dar e altceva când desfaci ca regizor, împreună cu actorii, resorturile foarte fine pe care Cehov, cu geniu, le-a armonizat în această operă ultimă. De-abia atunci constaţi cu adevărat câtă rigoare şi subtilitate există în această piesă.
„Să-l montezi pe Cehov este ca o luptă cu un uriaş"
Şi nu te-a intimidat textul?
M-am apropiat de piesă cu mare respect, dar şi cu mult curaj. Sigur, să-l montezi pe Cehov este ca o luptă cu un uriaş. Poate fi foarte periculos, dacă nu ştii cum să-l abordezi, dar poate deveni şi foarte ofertant, dacă reuşeşti să-i descifrezi resorturile intime.
„Manole în rolul lui Lopahin a fost unul dintre marile mele pariuri"
S-au ridicat câteva sprâncene a mirare când s-a aflat că îl foloseşti pe Marius Manole în Lopahin.
Aşa este. Una dintre surprizele acestei montări constă în distribuţie. Şi mă refer aici atât la numele actorilor, cât şi la vârstele lor. Aş vrea să subliniez faptul că eu am făcut distribuţia cu actori de vârste foarte apropiate de adevăratele personaje scrise de Cehov. Liubov Andreevna este în piesă o femeie de vreo 48-50 de an