Ştirea venită de la Kiev potrivit căreia Flota Rusiei la Marea Neagră va fi găzduită încă 25 de ani pe teritoriul Ucrainei ne trimite înapoi cu exact aceeaşi perioadă de timp. Bântuiţi de fantomele Războiului Rece ca doi fraţi ai aceleiaşi organizaţii informative puternice, Vladimir Putin şi Viktor Ianukovici împing coordonatele Mării Negre spre realităţile anilor '80. Tot ce s-a clădit în ultimele două decenii în materie de stabilitate şi securitate în zona acestei mări cu relevanţă strategică s-a dus pe apa sâmbetei, într-un alai cu fumigene şi atacuri cu ouă, în Rada Supremă de la Kiev.
Sfidător şi profund nedemocratic cum îl ştim, Putin a declarat de pe malul opus al Mării Negre, de la Soci, că "derbedeii opoziţiei" din Ucraina n-au reuşit să împiedice realizarea acestui acord. Pentru conducătorii ruşi din ultima sută de ani, indiferent că e vorba de Lenin, Stalin sau Putin, opoziţia este un apanaj al derbedeilor, o formulă destinată veşnic beciurilor de la Liubianka sau pustiului îngheţat din Siberia.
Până în 2042, Moscova îşi rezervă dreptul celui mai puternic în bazinul mării. Deşi agenţiile ruse de presă dezvăluie faptul că starea tehnică a navelor militare din Sevastopol este deplorabilă şi că multe dintre ele îşi vor epuiza resursa fizică şi morală din 2015, un ajutor nesperat a venit din partea Franţei. O navă de tip Mistral, una din cele mai moderne ale tradiţionalei industrii navale franceze, va fi livrată Armatei Ruse. Apoi altele, cu cel mai modern armament la bord, vor fi construite chiar în şantierele navale ruseşti.
Această afacere, care a stârnit numeroase comentarii acide şi interpelări chiar la Cartierul General al NATO, demonstrează încă o dată că Franţa rămâne aceeaşi entitate politică europeană cu ample nostalgii comuniste.
Nici nu s-a întors bine Franţa în comanda militară a Alianţei, că se şi g
