Relu Ionescu a ştiut dintotdeauna că va urma o carieră militară datorită tatălui său care i-a insuflat această dragoste. Ar fi vrut să fie aviator dar a ajuns poliţist la cercetări penale.

Relu Ionescu a fost singurul băiat din familie. A fost privilegiat pentru că a fost ferit de muncile fizice dar a avut o misiune mult mai dificilă: aceea de a nu-şi dezamăgi tatăl care avea mari aşteptări de la el.

A făcut Liceul Industrial Nr. 9, profil instalaţii şi în anul 1983 a dat admitere la Facultatea de Construcţii dar a picat printre primii sub linie. A făcut stagiul militar la şcoala de aviaţie de la Boboc iar după ce a terminat a lucrat ca şef de depozit la fabrica de pâine. Nu se simţea însă împlinit pentru că îşi dorea să devină aviator sau miliţian.

Aşa că s-a apucat de învăţat şi în iulie 1987 a dat examen la Şcoala de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne de la Băneasa şi a fost declarat admis. Au urmat trei ani în care s-a specializat pe cercetări penale, ani grei în care a trebuit să înveţe mult pentru că standardele erau ridicate.

"Au fost ani grei pentru că învăţam mult. Eu am fost norocos pentru că mă ocupam de biroul de presă şi nu am fost repartizat şi la muncile fizice", ne-a spus Relu Ionescu.

În august 1990 a terminat şcoala şi a fost repartizat ca tânăr locotenent la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău. Tot atunci a dat admitere la Facultatea de Drept iar cursurile le făcea în paralel cu serviciul.

Primele opt luni a lucrat la serviciul de ordine publică după care a fost repartizat la Biroul de Cercetări Penale.

"Am găsit la cercetări un colectiv de profesionişti de la care am învăţat meserie şi am învăţat să lucrez în echipă. Când aveam un caz niciunul nu pleca acasă până nu îl rezolvam", ne-a mărturisit Relu Ionescu.

A lucrat aici până în 1995, apoi timp de doi ani a fost şef de birou la Poliţia R