La doi ani după ce inconştienţa unui tânăr a schilodit-o pe viaţă, Mihaela Barbu cere să i se facă dreptate. „Nu vreau să mă târăsc toată viaţa, legată de mama. Vinovatul trebuie să plătească!“.
Abia s-a întors de la şcoală. La fel cum o face de aproape doi ani încoace: cu mama alături, ajutând-o să nu se împiedice, să nu cadă, să meargă în siguranţă. A urmat ritualul obişnuit: s-a dezbrăcat, şi-a dat jos proteza, a pus-o lângă pat. Apoi a aşezat în sertar ciorapul de silicon - cârpit în nenumărate locuri. Acasă nu le poartă. Încearcă să le „ţină de bune“. Motivul, simplu: numai piciorul metalic a costat-o 44.000 de lei, acum un an. Iar cupele le-a schimbat de şase ori - câte 3.800 de lei de fiecare dată. Nu mai vorbim de drumurile la Oradea, la clinica de protezare, care o ajută de un an să trăiască la fel ca orice tânără de vârsta ei, de toate cremele şi unguentele cu care încearcă să-şi trateze rănile făcute de proteză, de drumurile zilnice cu taxiul spre şi de la şcoală.
Prea mulţi bani pentru o familie modestă, a cărei bogăţie consta doar în cei doi copii: Cătălin şi Mihaela. Şi, pentru că nu era de ajuns, vestea de marţi a căzut ca un trăsnet asupra familei aproape epuizate: apelul lor a fost respins de Tribunalul Dolj, rămânând valabilă sentinţa instanţei de fond. După ce a schilodit-o pe viaţă pe Mihaela Barbu, vinovatul nu va fi pedepsit decât cu plata unei sume de bani, bună să acopere doar o proteză.
Calvarul
În dimineaţa de 28 iunie 2008, un tânăr a zburat cu maşina pe refugiu, zdrobind piciorul drept al Mihaelei. Accidentul s-a petrecut la intersecţia străzii Râului cu bulevardul Ştirbei Vodă. Fata de 16 ani voia să plece până la ţară. N-a mai apucat.
A fost un calvar. Piciorul i-a fost amputat, desfigurând-o pe viaţă. După numai şase zile de la accident, a fost externată din spital. A urmat o perioadă crânce