Atmosfera din sanul PD-L trebuie sa fie nasoala rau daca a ajuns consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu sa vorbeasca despre plecari din partid. Cu toate ca a introdus in limbaj un anumit aer misterios, aluziv, din categoria "a bate coasa iarna", mesajul este clar: daca nu sesizam momentul, ceva va crapa.
"Teo va pleca din PD-L. Nu e o stire, asa cum v-ati asteptat. O sa ziceti ca e o profetie. Nu e nici asta. E un simplu avertisment pentru PD-L, dar si o reflectie asupra migratiei politice", a scris Lazaroiu pe blog.
Cu prospetime, dand impresia de naivitate, Teo Trandafir i-a decriptat spusele: "Cred ca consilierul prezidential a vrut sa dea un semnal, nu catre mine, ci catre colegii mai vechi din partid. (...) In cazul in care nu vom sti sa ne pastram oamenii, acestia vor pleca".
Noul parlamentar insa numai de naivitate nu poate fi banuit. Stie exact in ce s-a bagat, fie si numai pentru ca s-a uitat la televizor in ultimul an, a vazut ca in PD-L exista un curent nou, reformist, si s-a prins, ca orice om - Teo Trandafir poseda insa o inteligenta superioara - ca in momentul cand dintr-un partid-monolit razbat critici la adresa practicilor interne, ceva e putred.
Pana la urma, miscarea din sanul acestei formatiuni politice este fireasca. Se numeste progres, or calea acestuia este contradictia, dezbaterea, argumentul. Exista o generatie de tineri (si nu ma refer la Lazaroiu, Voinescu, Preda) care-si revendica destinul. Au evoluat de la stadiul de lipitori de afise, au ajuns la cel de tinere sperante si probabil ca privind spre administrarea cetatii le vin in minte solutii mai eficiente.
Stiu, insa, ca pasiunea nu te aduce automat in linia intai, si mai stiu ca optiunea pentru un grup castigator sporeste sansele de-a i te alatura, iar lupta de idei de amorul artei e pentru fraieri.
Cand insa vi
