Anticonstituţională, absurdă, stalinistă, inutilă sau etică şi necesară. Un text de lege care revine în atenţia opiniei publice şi pe agenda politică românească reaprinde controversele asupra înlăturării fostei elite comuniste din funcţiile importante din Stat.
România putea să deţină o lege a lustraţiei încă din martie 1990, odată cu proclamaţia de la Timişoară, cu al său punct 8. Alte state au reuşit. În octombrie 1991, Cehoslovacia a devenit primul stat postcomunist care a recurs la o versiune apropiată de ceea ce avem în discuţie, în România. Polonia şi Ungaria au trecut, la rândul lor, prin această experienţă.
În România, clasa politică este împărţită, încă odată, de subiectul lustraţiei. Una dintre cele mai proeminente figuri asociate cu efectele documentului legislativ este Ion Iliescu. În opinia fostului preşedinte, legea este “o prostie”, fără nicio utilitate.
“E o ruşine că la 20 de ani de la Revoluţie am ajuns să ne bălăcim în balta mentalităţii primitive”, a precizat acesta pentru evz.ro. “În 1990 am păşit într-o nouă eră. Votul liber al cetăţeanului este suprema judecată, iar campanile electorale oferă prilejul ca trecutul fiecărui candidat să fie expus. Iar electoratul alege în funcţie de propriile convingeri”, consideră preşedintele de onoare al PSD.
Iliescu: “Dacă votează, PSD se compromite”
Fostul preşedinte a mai subliniat că referitor la implicarea în funcţiile publice, a persoanelor care au avut legături puternice în regimul communist, s-a discutat încă din 1990, împreună cu reprezentanţii partidelor politice nou-înfiinţate. Legea din 1990 face referire la persoane care se fac vinovate, concret, de crime ale comunismului, precizează primul preşedinte al României post-comuniste.
“Atunci, oameni precum Câmpeanu au susţinut că este o prostie să se excludă persoane, doar în baza unor funcţii sau pe categorii. În sch
