De câte ori n-ați avut nevoie de un credit? De câte ori ați încercați să-l obțineți? Probabil că de și mai multe ori ați fost respinși.

Cel mai umilitor nu este tirul de întrebări-capcană la care te supun funcționarii bancari – ci rictusul care însoțește refuzul: „Ne pare rău, dar nu întruniți condițiile“. Îți strângi rușinat catrafusele și pleci învins.

N-a fost cazul Georgianei Răduț, tânăra de 25 ani din cătunul Viroaga, comuna Cerchezu, din sudul Dobrogei. Cu opt clase la activ, cu un copil făcut cu concubinul și cu salariu minim pe economie, angajata știrbă a unei spălătorii auto de la periferia Constanței a obținut ceea ce nici un român cu statut mediu nu îndrăznește să spere: un credit bancar de 60.000 euro, prin programul Prima Casă!

Dacă nu știți unde e satul Viroaga, de unde provine clienta eligibilă, vă spunem că e vecin cu Măgura – fundătura unde rețeaua Băhăian își înmormânta oamenii de paie asasinați după ce erau folosiți la obținerea de credite false.

De câți oameni o fi nevoie ca să faci asemenea fraude? Căci nu poate crede nimeni că un astfel de amărăștean poate trece de furcile caudine ale unui împrumut bancar fără complicitatea unora din sistem, plecând de la Fisc, Inspectoratul de Muncă, notariat și până la bancă. Altfel n-ar avea cunoștințele necesare depășirii tuturor formalităților.

„Fraudarea este foarte dificilă“, afirma un reprezentant al băncii care a dat creditul. Sigur că este foarte dificilă, dar nu imposibilă. Este dificilă și de neconceput pentru noi, oamenii onești.

Pentru rețeaua de infractori din care face parte un astfel de client, fraudarea este, iată, o reușită.